Depresia postnatală este o afecțiune ce apare la aproximativ 10% din femeile care au născut.
Este o afecțiune care trebuie luată în serios, severă, care nu trebuie confundată cu starea de sensibilitate extremă și hiperemoțională care însoțește actul nașterii. Această stare se numește “baby blues” și constă într-o instabilitate emoțională ce apare a 3-a zi postpartum și dispare spontan în 10 zile sau doar printr-o bună susținere psihologică.
Depresia postnatală se manifestă prin stare de anxietate și stress excesiv, crize de plâns, insomnii, senzație de vinovăție, lipsă de interes pentru nou-născut și lipsă de speranță.
Simptomele durează mai mult de 2 săptămâni și par a fi declanșate de modificările hormonale asociate nașterii la femeile cu trecut încărcat pe linie psihiatrică, atât personal, cât și familial, femei aflate in relații de cuplu cu probleme, cu dificultăți financiare sau care au suferit o naștere traumatizantă.
Afecțiunea trebuie privită cu mare seriozitate și tratată deoarece sugarul unei mame cu depresie plânge excesiv fără motiv evident, prezintă dificultăți în stabilirea programului somn-veghe, este pasiv și nu răspunde bine la stimuli.
Tratamentul depinde de forma ușoară, moderată sau severă a depresiei postnatale. Primele două răspund la strategii de auto-ajutor, psihoterapie, suport al familiei. Forma severă are nevoie de medicație prescrisă de medicul psihiatru, mai ales ca există medicamente ce nu contraindică alăptarea.
În astfel de momente proaspăta mămică are nevoie de ajutorul partenerului, familiei și prietenilor.
Dacă încă nu ai născut îți recomand articolul Gândirea pozitivă în sarcină
